Mi-e dor de desene animate!
Da, titlul este corect. Mi-e dor de desene animate. Desenele animate acelea zgomotoase, uneori poate prea colorate, cu un zumzet care patrunde adanc in suflet. Acele desene animate ale căror melodii le urăști, dar știi fiecare cuvânt din melodia de deschidere. Vocea aceea de doamna beata din Mickey Mouse Clubhouse, Patrula Cațelușilor, Eroi in pijamale.
Pe acești “Eroi in pijamale” eu chiar pot să-i numesc eroi pentru ca mi-au pus baietii in pijamale in multe seri agitate. Tom și Jerry și sunetul acela al copilariei.
Da pentru cel mare usor, usor, desenele au fost înlocuite cu aceste spectacole de pre-adolescenți aiuriți, cu piese de râs și glume prostești. Dar, de departe, cel mai rău sunt aceste „stele” de pe YouTube, a căror întreagă premisă este să fie urmăriți cu orice preț pentru a căștiga ceva bani din reclame. Nimic “smart” nimic bun!
Acum 8 ani, desenele animate erau inca in voga si asta era un lucru bun. Apoi am fost invadati de toate nebuniile de pe youtube, cantece pentru bebelusi, desene ciudate cu sutele obositoare si repetitive pana la oricine fosnea un ambalas de la o o bomboana era deja vedeta.
Sa mai prelungim perioada de desene animate, acelea la care ne-am uita in familie, acelea vesele si educative. Sunt o multime de desene animate fara violenta, care dezvolta simtul umorului si te invata culori sau animale. Toate astea le-am urmarit cu drag pe vremea cand baiatul cel mare avea 4 ani. Acum din nefericire toate prostiile de pe youtube in mare voga si foare greu de controlat.
Hello Mickey, ce poate fi rau la tine?
Multe dimineți de sâmbătă și duminică am petrecut vizionând filme de animație Disney, precum Frumoasa si Bestia (o inimă câștigătoare a unei frumuseți după atâtea necazuri), Alba ca Zapada și cei șapte pitici, simpaticile desene cu Pluto.
